Ultima suflare pe malul raului acesta

Mai trag putin aer in piept, imi astern pe pleoape o holograma de curand recuperata de pe-un mal abrupt. Si care-i acea imagine… inca nu-s sigur de ceea ce inseamna… Fie ca e doar o idila groaznica sau un volum de romane prafuite din gandirile mele…

E greu sa fii daramat de viata si sa incerci sa-ti recladesti bucata cu bucata micutul tau univers…  E greu doar si atunci cand e involburat de-un rau asupritor si arzi de nerabdare sa-ti aduci din nou la mal fiecare “boarfa” din zestrea ta… sau macar din zestrea imaginatiei tale… Si e ciudat..

Adica e putin cam greu sa incerci sa-ti aduni toate fortele, sa tragi un aer gros in piept ca sa-ti faci loc la urmatorul, si sa te inseli pe tine insuti ca va fi mai usurel ca primul inhalat. Nuuuu… E teapa dura taica… Sa crezi ca va fi macar mai usor? Poate.. Dar usor nu e niciodata.

Si niciodata nu ai sa poti sa-ti readuni in tine acel tot ce-a devenit o pulbere.. pentru ca .. el nu mai este.. si vrei acum sa readuni un mic castel din nisip.

As cere sfatul unor buni prieteni sa-mi cladeasca aceste onanii de cladiri … real.. sau din nisip… dar… la ce bun?.. Adica totul oricum ulterior va deveni.. un mic covor pierdut…

Nu-mi dau chiar ultima suflare.. dar va fi ultima pe anul asta in a mai incerca sa fac ceva… Si chiar reful in continuare sa mai gandesc la ceva ce m-ar putea reface… si multi dintre voi care cititi, sunt sigur ca nu veti intelege… nu-i bai.. cu timpul.. fiecare va pricepe.. ca asta e povestea fiecaruia dintre voi…

Sa fiti iubiti in noul an… sa fiti alaturi de ai vostri semeni in clipele acestea… sa va bucurati de viata.. si sa nu va intoarceti privirea la 1 singura steluta sclipitoare.. ca e posibil ca intr-o buna zi sa inceteze a mai sclipi pentru persoana ta.. si atunci ai sa te trezesti intr-un nean abis intunecat si indeajuns de salbatic cat sa te faca sa te inneci cu propriile vorbe.